5 definiții pentru poruncire porâncire poroncire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poruncire sf [At: IST. CAROL XII, 25v/19 / V: (înv) ~rân~ / Pl: -ri / E: porunci] 1 Cerere autoritară, oral sau în scris, pentru îndeplinirea întocmai a unui lucru Si: ordonare, (înv) orânduire, oprire. 2 Putere de a ordona. 3 Încredințare a unei sarcini spre îndeplinire. 4 (Îrg) Transmitere a unei vești. 5 (Îrg) Împărtășire a ceva.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poruncíre, poruncíri, s.f. (înv.) puterea de a porunci, de a ordona.

Intrare: poruncire
poruncire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poruncire
  • poruncirea
plural
  • porunciri
  • poruncirile
genitiv-dativ singular
  • porunciri
  • poruncirii
plural
  • porunciri
  • poruncirilor
vocativ singular
plural
porâncire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poroncire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poroncire
  • poroncirea
plural
  • poronciri
  • poroncirile
genitiv-dativ singular
  • poronciri
  • poroncirii
plural
  • poronciri
  • poroncirilor
vocativ singular
plural