4 definiții pentru poruncire
Explicative DEX
poruncire sf [At: IST. CAROL XII, 25v/19 / V: (înv) ~rân~ / Pl: -ri / E: porunci] 1 Cerere autoritară, oral sau în scris, pentru îndeplinirea întocmai a unui lucru Si: ordonare, (înv) orânduire, oprire. 2 Putere de a ordona. 3 Încredințare a unei sarcini spre îndeplinire. 4 (Îrg) Transmitere a unei vești. 5 (Îrg) Împărtășire a ceva.
porâncire sf vz poruncire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poroncire sf vz poruncire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
poruncire, porunciri, s.f. (înv.) puterea de a porunci, de a ordona.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: poruncire
poruncire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
porâncire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poroncire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||