portativ² sn [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~e / E: cf port-⁴] 1 Sistem de cinci linii orizontale paralele și egal distanțate, pe care și între care se scriu notele muzicale. 2 (Rar; pgn) Liniatură.

PORTATIV¹, portative, s. n. Sistem de cinci linii orizontale, paralele și egal distanțate, pe care și între care se scriu notele muzicale. Sus, pe-un stîlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară. Suspendată ca o notă Pe un portativ gigant. TOPÎRCEANU, P. 201.

PORTATIV s.n. Sistem de cinci linii paralele, orizontale pe care se scriu notele muzicale. [< fr. portatif].

PORTATIV, -Ă I. adj. portabil. ◊ de dimensiuni reduse, mic. II. s. n. sistem de cinci linii orizontale, paralele și echidistante, pe care se scriu notele muzicale. (< fr. portatif)

PORTATIV¹ ~e n. muz. Sistem de cinci linii paralele, egal distanțate între ele, pe care și între care se scriu notele muzicale. /cf. germ. Portativ

portativ a. ușor de purtat. ║ n. Muz. grup de linii și de spații pentru scrierea notelor.

*portatív, -ă adj. (fr. portatif, it. portativo). Care se poate purta în butzunar saŭ și altfel: un dicționar portativ, pușca e o armă portativă. Muz. S. n., pl. e. Număr de cincĭ liniĭ egal depărtate între ele p. a scrie notele.

portativ² s. n., pl. portative

portativ² s. n., pl. portative

portativ s. n., pl. portative

portativ, semn grafic alcătuit din 5 linii orizontale, paralele și echidistante, cu ajutorul căruia se reprezintă înălțimea* sunetelor, prin scrierea lor pe cele 5 linii și spații determinate de acestea. Numerotarea liniilor se face de jos în sus. Pe p. pot fi reprezentate 11 sunete; pentru reprezentarea celorlalte sunete mai grave sau mai acute se folosesc linii suplimentare așezate dedesubtul sau deasupra p. Ideea notației muzicale pe linii paralele, orizontale, echidistante a apărut prima dată în sec. 9 la Hucbald (840-930). Numărul liniilor era condiționat de diapazonul (4) melodiei respective și varia de la 6 la 16 linii. Distanțele de ton* și semiton* erau notate, la început, în stânga p. și se respectau pe tot parcursul melodiei. În sec. 11, G. d’Arezzo a realizat un nou sistem de notație, reducând liniile p. la 4. Pentru precizarea sunetelor el a folosit cheile* (Do, Fa, Sol), așezate la capătul din stânga al p. Perfecționarea notației (1) muzicale a stabilit mai târziu numărul liniilor p. la 5, pe care se notează și astăzi. P. de 5 linii se numește p. simplu, iar cel format din 2 p. simple unite printr-o bară verticală și o acoladă*, la capătul din stânga, se numește p. general. Acest p. este folosit pentru notarea unor instr. ca pianul*, celesta*, clavecinul*, armoniul*, harfa*, orga mică*. Pentru notarea știmei de orgă mare se folosește un p. general (pentru manual*) și un p. simplu [pentru pedalier (I)]. Sin.: pentagramă.