portativ¹, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (înv) pur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr portatif] 1 (Rar; d. obiecte) Ușor de purtat. 2 (Rar; d. obiecte) Ușor de transportat. 3 (Rar; îs) Dicționar ~ Dicționar de format mic, ușor de mânuit sau cu un număr redus de cuvinte și sensuri în comparație cu dicționarele obișnuite. 4 (Îs) (Aparat de) radio ~ Aparat de radio cu tranzistori, de dimensiuni reduse și făcut pentru a fi transportat. 5 (Rar; d. dimensiunea unor obiecte) Mic.

PORTATIV ², -Ă, portativi, -e, adj. Ușor de purtat sau de transportat; portabil, transportabil. Își depunea servieta pe scaunul de alături sau geamandanul de dimensiuni portative, la picioare. C. PETRESCU, O. P. I 146. Explozia se producea prin curentul electric al unei mici baterii portative. BART, S. M. 72. ◊ Dicționar portativ = dicționar de format mic, ușor de mînuit.

PORTATIV, -Ă adj. Care se poartă, se transportă ușor; portabil. ♦ Dicționar portativ = dicționar de format mic. [< fr. portatif].

PORTATIV, -Ă I. adj. portabil. ◊ de dimensiuni reduse, mic. II. s. n. sistem de cinci linii orizontale, paralele și echidistante, pe care se scriu notele muzicale. (< fr. portatif)

PORTATIV² ~ă (~i, ~e) Care poate fi purtat cu sine; care poate fi ușor transportat; portabil. Televizor ~. /<fr. portatif

portativ a. ușor de purtat. ║ n. Muz. grup de linii și de spații pentru scrierea notelor.

*portatív, -ă adj. (fr. portatif, it. portativo). Care se poate purta în butzunar saŭ și altfel: un dicționar portativ, pușca e o armă portativă. Muz. S. n., pl. e. Număr de cincĭ liniĭ egal depărtate între ele p. a scrie notele.

purtativ, ~ă a vz portativ¹

ARMĂ (pl. -me) sf. 1 ⚔️ Instrument, unealtă făcută anume pentru a servi cuiva să se apere sau să lovească în cineva: ~ albă 👉 ALB; ~ de foc 👉 FOC; ~ ofensivă 👉 OFENSIV; ~ defensivă 👉 DEFENSIV; ~ portativă 👉 PORTATIV; ~ de vînat, de tir, de salon, de războiu; a lua armele, a se înarma fie pentru a ataca, fie pentru a se apăra; a chema la arme, a strînge soldații, cetățenii cari pot purta arme, spre a fi gata de atac sau de apărare; de aci: la arme! strigăt prin care se chiamă soldații, cetățenii ca să ia armele; a depune armele, a se preda, a înceta lupta, războiul ¶ 2 Sală de arme, un fel de galerie în care se află așezate în ordine și bine întreținute tot soiul de arme; loc unde se învață mînuirea armelor ¶ 3 🎖️ Se zice despre diferitele feluri de trupe care compun o armată, adică infanteria, cavaleria, artileria, geniul, aviația: în ce ~ ai servit? ¶ 4 pl. Meșteșugul mînuirii armelor ¶ 5 🎖️ pl. fig. Războiu, luptă, expedițiune militară; frate de arme, tovarăș de luptă; ‡a ridica arme(le), a se apuca de arme, a începe războiul, a declara, a purta războiu ¶ 6 pl. fig. În sens moral, se zice despre tot ce slujește spre a combate pe cineva, spre a face să dispară o greșală, spre a nimici o pasiune, etc.: armele rațiunii, adevărului, calomniei, etc.; se întrebuințează uneori și la sg.: calomnia este totdeauna arma invidioșilor ¶ 7 pl. 🛡 Semnele simbolice distinctive ale unei țări, unui oraș, unei familii nobile, marcă, stemă [lat. arma, în parte cu accepțiunile fr. arme].

portativ¹ (rar) adj. m., pl. portativi; f. portativă, pl. portative

portativ¹ (rar) adj. m., pl. portativi; f. portativă, pl. portative

portativ adj. m., pl. portativi; f. sg. portativă, pl. portative

PORTATIV adj. v. transportabil.

PORTATIV adj. portabil, transportabil, (înv.) purtăreț. (Obiect ~.)