7 definiții pentru porcan (porc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

porcan [At: I. IONESCU, C. 107/28 / Pl: (1-6) ~i, (7-8) ~e / E: porc + -an] 1-2 sm (Reg; șdp) Porcoi (1-2). 3-4 sm (Reg; șdp) Porc (27-28). 5 sm (Iht; reg) Porcușor (3) (Gobio gobio). 6 sm Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, brună-cenușie, cu piciorul scurt, neted, care crește în pădurile de brad (Hydnum imbricatum). 7 sn (Pop) Porcoi (4). 8 sn (Pgn) Grămadă nu prea mare.

PORCÁN, (1) porcani, s. m., (2) porcane, s. n. 1. (Mold.) Porc mare. ♦ Fig. Om nerușinat, lacom, ticălos. Începe a se aburca pe cireș în sus, zicînd:Stăi, măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, O.A. 57. 2. Grămadă de fin, de paie etc.; căpiță. Pleava se vîră în șura cu paie, într-un cotlon al ei, sau se face porcan deoparte. PAMFILE, A. R. 215.

PORCÁN, (1) porcani, s. m., (2) porcane, s. n. 1. (Reg.) Porc mare. ♦ Fig. Om nerușinat, lacom, ticălos. 2. Grămadă de fân, de paie etc.; căpiță. – Din porc + suf. -an.

porcan m. 1. porc (ca înjurătură): stăi, măi porcane! CR.; 2. porcușor. ║ n. porcoiu de fân.

1) porcán m. (d. porc). Fam. Mare porc (uzitat maĭ ales ca ocară cuĭva): ĭeșĭ afară, măĭ porcane!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

porcán1, porcáni, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. peștișor cu corpul în formă de fus, care trăiește în apele de deal și de șes; porcușor, porcaș. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimțit, grosolan, fără caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciupercă comestibilă, cu pălărie cărnoasă de culoare brună-cenușie, cu piciorul scurt, neted, care crește prin pădurile de brad.

Intrare: porcan (porc)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porcan
  • porcanul
  • porcanu‑
plural
  • porcani
  • porcanii
genitiv-dativ singular
  • porcan
  • porcanului
plural
  • porcani
  • porcanilor
vocativ singular
  • porcanule
  • porcane
plural
  • porcanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

porcan (porc)

  • 1. regional Porc mare.
    surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Om nerușinat, lacom, ticălos.
      exemple
      • Începe a se aburca pe cireș în sus, zicînd: – Stăi, măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, O. A. 57.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • porc + sufix -an.
    surse: DLRM