porcan [At: I. IONESCU, C. 107/28 / Pl: (1-6) ~i, (7-8) ~e / E: porc + -an] 1-2 sm (Reg; șdp) Porcoi (1-2). 3-4 sm (Reg; șdp) Porc (27-28). 5 sm (Iht; reg) Porcușor (3) (Gobio gobio). 6 sm Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, brună-cenușie, cu piciorul scurt, neted, care crește în pădurile de brad (Hydnum imbricatum). 7 sn (Pop) Porcoi (4). 8 sn (Pgn) Grămadă nu prea mare.

PORCAN, (1) porcani, s. m., (2) porcane, s. n. 1. (Mold.) Porc mare. ♦ Fig. Om nerușinat, lacom, ticălos. Începe a se aburca pe cireș în sus, zicînd: – Stăi, măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, O. A. 57. 2. Grămadă de fîn, de paie etc.; căpiță. Pleava se vîră în șura cu paie, într-un cotlon al ei, sau se face porcan deoparte. PAMFILE, A. R. 215.

PORCAN, (1) porcani, s. m., (2) porcane, s. n. 1. (Reg.) Porc mare. ♦ Fig. Om nerușinat, lacom, ticălos. 2. Grămadă de fîn, de paie etc.; căpiță. – Din porc + suf. -an.

porcan m. 1. porc (ca înjurătură): stăi, măi porcane! CR.; 2. porcușor. ║ n. porcoiu de fân.

1) porcán m. (d. porc). Fam. Mare porc (uzitat maĭ ales ca ocară cuĭva): ĭeșĭ afară, măĭ porcane!

porcan s. m., pl. porcani

porcan¹, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. peștișor cu corpul în formă de fus, care trăiește în apele de deal și de șes; porcușor, porcaș. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimțit, grosolan, fără caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciupercă comestibilă, cu pălărie cărnoasă de culoare brună-cenușie, cu piciorul scurt, neted, care crește prin pădurile de brad.