pop-art sni [At: DN³ / E: eg pop(ular)-art „artă populară”] Curent în arta contemporană, mai ales americană, care, considerând că mediul actual al omului îl formează aglomerațiile urbane, nenaturale, postulează întoarcerea spre o nouă orientare realistă, întemeiată pe un simț modern al naturii.

POP-ART s.n. Curent în arta plastică, mai ales în cea americană, care, considerînd că mediul actual al omului îl formează marile aglomerații urbane nenaturale (copleșite de mașinism, asaltate de publicitate, invadate de obiectele de larg consum, de deșeurile industriale), postulează întoarcerea spre o nouă orientare realistă, întemeiată pe un simț modern al naturii. [< engl. pop(ular)-art – artă populară].

POP-ART s. n. curent în arta plastică contemporană (din Anglia și SUA) care, considerând că mediul actual al omului îl formează marile aglomerații urbane nenaturale, postulează întoarcerea spre o nouă orientare realistă, introducând în compoziții colaje, obiecte de uz cotidian, de tehnică modernă etc. (< amer. pop’ art)

pop-art (engl.) s. n.

pop-art (angl.) s. n.

pop-art s. n.

POP-ART (loc. engl.) subst. Curent afirmat în artă în deceniile 6-7 ale sec. 20 mai ales în Marea Britanie și S.U.A., ca reacție față de arta abstractă și alte forme artistice de avangardă. Termenul a fost lansat de criticul britanic Lawrence Alloway. Adepții p.-a. promovează teme cotidiene din ambianța urbană a societății de consum, din imagistica mass-media și chiar forme răspândite de subcultură. Ei includ în compoziții colaje (cu inscripții, fragmente de desen comercial, fotografii etc.), obiecte de uz cotidian, de tehnică modernă, obiecte găsite în natură ș.a. Printre reprezentanți: Robert Rauschenberg, Jasper Johns, Claes Oldenburg, Andy Warhol, Roy Lichtenstein, Mel Ramos ș.a.