13 definiții pentru popândeț (animal; -i) popandeț popondeț popondete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPÂNDÉȚ, (1) popândeți, s. m., (2) popândețe, s. n. (Reg.) 1. S. m. Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). 2. S. n. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), poponeț1 (2). – Din popândău.

POPÂNDÉȚ, (1) popândeți, s. m., (2) popândețe, s. n. (Reg.) 1. S. m. Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). 2. S. n. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), poponeț1 (2). – Din popândău.

popândeț [At: CARAGIALE, O. III, 63 / V: (reg) popan~ sn, popondete, popon~ / Pl: (1-3) ~i / E: de la popândău] 1 sm (Zlg; Dob; Mun) Șoarece (Microtus arvalis). 2 sm (Zlg; Dob; Mun) Popândău (1) (Citellus citellus). 3 sm (Gmț; pan; udp „de”) Epitet pentru un om mic. 4 sna (Reg; îf popandețul) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 sna (Reg; îaf) Melodie după care se execută popândețul (4).

POPONDÉȚ, popondețe, s. n. Sperietoare de păsări, momîie. O cruce de prăjină cu brațele-ntinse, legate cu un crîmpei de funie de tei, purtînd în vîrf, drept cap, o veche oală spartă... Era un popondeț! CARAGIALE, N. F. 34.

POPONDÉȚ, popondețe, s. n. Sperietoare de păsări; momâie. – Din popând[ău] + suf. -eț.

popondéț n., pl. e (d. pop). Munt. Popîndăŭ, sperietoare de păsărî́. – Și popondete m. (Br.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

popândéț1 (rozător) (reg.) s. m., pl. popândéți

popândéț2 (sperietoare de păsări) (pop.) s. n., pl. popândéțe

popândéț (rozătoare) s. m., pl. popândéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPÂNDÉȚ s. v. momâie, popândău, sperietoare, șoarece-de-câmp.

popîndeț s. v. MOMÎIE. POPÎNDĂU. SPERIETOARE. ȘOARECE-DE-CÎMP.

Intrare: popândeț (animal; -i)
popândeț (animal; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popândeț
  • popândețul
  • popândețu‑
plural
  • popândeți
  • popândeții
genitiv-dativ singular
  • popândeț
  • popândețului
plural
  • popândeți
  • popândeților
vocativ singular
plural
popandeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
popondeț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popondeț
  • popondețul
  • popondețu‑
plural
  • popondețe
  • popondețele
genitiv-dativ singular
  • popondeț
  • popondețului
plural
  • popondețe
  • popondețelor
vocativ singular
plural
popondete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)