8 definiții pentru ponoslu ponosclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponoslu sn [At: PSALT. HUR. 37r/24 / V: (reg) ~sclu / Pl: ~ri / E: pvb ponoslui] 1 (Îrg) Plângere. 2 (Îrg) Pâră. 3 (Reg; îe) A merge (sau a se duce ori a veni la cineva) pe ~ A se prezenta înaintea cuiva cu o plângere, o reclamație Si: a se jelui. 4 (Înv; îe) A pune (pe cineva) în ~ A învinui pe cineva. 5 (Înv) Defăimare. 6 (Înv) Rușine.

PONÓSLU, ponosluri, s. n. (Învechit și regional) Pîră, reclamație. I-a venit odată un ponoslu (piră) că mai multe animale au purtare rea. marian, INS. 412.

PONÓSLU, ponosluri, s. n. (Înv. și reg.) Pâră, reclamație. – Postverbal al lui ponoslui.

ponóslu n., pl. urĭ (d. ponosluĭesc). Est. Vechĭ. Mustrare.

ponós n., pl. oase (vsl. po-nósŭ, dezonoare, rușine, sîrb. ponos, mîndrie, rus. ponös, oprobriŭ, ceh. ponos, plîngere; ung. panasz, plîngere. V. pri-nos). Fam. Nume răŭ: a scoate cuĭva ponos. Defect: acest om are multe ponoase. A duce saŭ a trage ponosu saŭ ponoasele, a suferi, a îndura: tu să facĭ, și eŭ să duc ponosu? – Vechĭ și ponóslu (d. ponosluĭesc, după maslu, măsluĭesc).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONÓSLU s. v. dezonoare, necinste, plângere, reclamație, rușine.

ponoslu s. v. DEZONOARE. NECINSTE. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE. RUȘINE.

Intrare: ponoslu
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponoslu
  • ponoslul
  • ponoslu‑
plural
  • ponosluri
  • ponoslurile
genitiv-dativ singular
  • ponoslu
  • ponoslului
plural
  • ponosluri
  • ponoslurilor
vocativ singular
plural
ponosclu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)