PONOSLU s.n. (Mold., Trans. SV) Plîngere, reclamație. A: Ai mersu ponoslu de la Pătru-Vodă la craiul leșescu. URECHE; cf. M. COSTIN, N. COSTIN. C: Înmulțindu-și ucenicii, fu ponoslul grecilor spre jidovi N. TEST. (1648). Etimologie: ponoslui. Vezi și ponoslui. Cf. d a v a.