12 definiții pentru politeist (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLITEIST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.

POLITEIST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.

politeist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr polythéiste] 1-2 smf, a (Adept) al politeismului. 3 a Privitor la politeism. 4 a Care este specific politeismului.

POLITEIST,-Ă, politeiști,-ste, adj. Care ține de politeism, al politeismului. Vechii greci erau politeiști.

POLITEIST, -Ă adj. Referitor la politeism, propriu politeismului. [Cf. fr. polythéiste].

POLITEIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al politeismului. (< fr. polythéiste)

POLITEIST1 ~stă (~ști ~ste) Care ține de politeism; propriu politeismului. /<fr. polythéiste

*politeíst, -ă s. și adj. (d. vgr. polýtheos, politeist, d. polýs, mult, și theós, zeŭ). Care se închină maĭ multor zeĭ. Adj. Religiune politeistă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

politeist adj. m., s. m., pl. politeiști; adj. f., s. f. politeistă, pl. politeiste

politeist adj. m., s. m., pl. politeiști; adj. f., s. f. politeistă, pl. politeiste

politeist s. m., adj. m., pl. politeiști; f. sg. politeistă, pl. politeiste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLITEIST adj., s. (BIS.) idolatru, păgîn, (înv.) idoloslugaș, idoloslujebnic. (Popoarele ~ antice.)

Intrare: politeist (adj.)
politeist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politeist
  • politeistul
  • politeistu‑
  • politeistă
  • politeista
plural
  • politeiști
  • politeiștii
  • politeiste
  • politeistele
genitiv-dativ singular
  • politeist
  • politeistului
  • politeiste
  • politeistei
plural
  • politeiști
  • politeiștilor
  • politeiste
  • politeistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

politeist, politeistăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.