13 definiții pentru politeist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLITEÍST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.

POLITEÍST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.

politeist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr polythéiste] 1-2 smf, a (Adept) al politeismului. 3 a Privitor la politeism. 4 a Care este specific politeismului.

POLITEÍST,-Ă, politeiști,-ste, adj. Care ține de politeism, al politeismului. Vechii greci erau politeiști.

POLITEÍST, -Ă adj. Referitor la politeism, propriu politeismului. [Cf. fr. polythéiste].

POLITÉIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al politeismului. (< fr. polythéiste)

POLITEÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al politeismului. /<fr. polythéiste

POLITEÍST1 ~stă (~ști ~ste) Care ține de politeism; propriu politeismului. /<fr. polythéiste

politeist m. cel ce profesează politeismul.

*politeíst, -ă s. și adj. (d. vgr. polýtheos, politeist, d. polýs, mult, și theós, zeŭ). Care se închină maĭ multor zeĭ. Adj. Religiune politeistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

politeíst adj. m., s. m., pl. politeíști; adj. f., s. f. politeístă, pl. politeíste

politeíst s. m., adj. m., pl. politeíști; f. sg. politeístă, pl. politeíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLITEÍST adj., s. v. păgân.

POLITEIST adj., s. (BIS.) idolatru, păgîn, (înv.) idoloslugaș, idoloslujebnic. (Popoarele ~ antice.)

Intrare: politeist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politeist
  • politeistul
  • politeistu‑
plural
  • politeiști
  • politeiștii
genitiv-dativ singular
  • politeist
  • politeistului
plural
  • politeiști
  • politeiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)