13 definiții pentru poligonacee

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIGONACEE, poligonacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale cuprinzând hrișcă, troscotul, ștevia, spanacul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. polygonacée, lat. polygonaceae.

poligonacee sf [At: BRANDZA, FL. 424 / P: ~ce-e / Pl: (rar) ~ei / E: fr polygonacées, lat poligonaceae] 1 (Lpl) Familie de plante fanerogame dicotiledonate apetale, din care fac parte măcrișul, spanacul, troscotul etc. Si: (rar) poligonee (1). 2 (Șls) Plantă care face parte din familia poligonacee (1) Si: (rar) poligonee (2).

POLIGONACEE, poligonacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. polygonacées, lat. polygonaceae.

POLIGONACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale din care fac parte măcrișul, spanacul etc.; poligonee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. polygonacées].

POLIGONACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: măcrișul, spanacul etc. (< fr. polygonacées)

POLIGONACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu frunze alterne, flori mici, fără petale, și fructe nuculiforme în trei muchii (reprezentanți: măcrișul, troscotul, hrișca etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. polygonacées, lat. polygonaceae

*poligonacéŭ, -ée adj., pl. tot ee (d. polýgonum, numele planteĭ „moțu curcanuluĭ” în bot.). Bot. Din familia moțuluĭ curcanuluĭ. F. pl. Familie de plante al căror tip e moțu curcanuluĭ, din care face parte și măcrișu, răculețu, reventu, stevia, troscotu ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poligonacee s. f., art. poligonaceea, g.-d. art. poligonaceei; pl. poligonacee

poligonacee s. f., art. poligonaceea, g.-d. art. poligonaceei; pl. poligonacee

poligonacee s. f., pl. poligonacee

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLIGONACEE s. (BOT.) (rar) poligonee.

POLIGONACEE s. (BOT.) (rar) poligonee.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLIGONACÉE (< fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cele mai multe erbacee, cu frunze alterne, întregi, simple, cu stipele concrescute, cu flori mici, cu perigon sepaloid sau petaloid, larg răspândite pe glob (Polyagonacee). Cuprinde unele plante de cultură ca hrișca și reventul, dar majoritatea sunt plante spontane (ex. troscotul, ștevia, broscarița).

Intrare: poligonacee
poligonacee substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poligonacee
  • poligonaceea
plural
  • poligonacee
  • poligonaceele
genitiv-dativ singular
  • poligonacee
  • poligonaceei
plural
  • poligonacee
  • poligonaceelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poligonacee, poligonaceesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Familie de plante dicotiledonate apetale cuprinzând hrișcă, troscotul, ștevia, spanacul etc. DEX '09 DN
    sinonime: poligonee
    • 1.1. (la) singular Plantă care face parte din această familie. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.