3 definiții pentru poligloție
Explicative DEX
poligloție s. f. Situația celui care cunoaște mai multe limbi ◊ „Lanson spunea că personajele vorbesc, fiecare, altă limbă, potrivit caracterului lor moral. În filmul nostru vedem cum această poligloție poate proveni nu numai din caracter, care e ceva fix, dar și din biografia anterioară.” R.lit. 1 VI 75 p. 17 (din poliglot + -ie)
poliglotie f. cunoștința (practică și literară) a mai multor limbi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*poliglotíe f. (d. poliglot). Calitatea de a putea vorbi maĭ multe limbĭ. V. linghistică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: poligloție
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
poligloțiesubstantiv feminin
- 1. Situația celui care cunoaște mai multe limbi: DCR2
- 4Lanson spunea că personajele vorbesc, fiecare, altă limbă, potrivit caracterului lor moral. În filmul nostru vedem cum această poligloție poate proveni nu numai din caracter, care e ceva fix, dar și din biografia anterioară.4 R.lit. 1 VI 75 p. 17: DCR2
-
etimologie:
- poliglot + -ie DCR2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.