opțiuni
  • info

9 definiții pentru poleitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEITOR, poleitori, s. m. (Rar) Muncitor care poleiește2. [Pr.: -le-i-] – Polei2 + suf. -tor.

poleitor sm [At: POLIZU / P: ~le-i~ / Pl: ~i / E: polei4 + -tor] Muncitor care poleiește4 (1) Si: (reg) poleier.

POLEITOR, poleitori, s. m. Muncitor care poleiește2. [Pr.: -le-i-] – Polei2 + suf. -tor.

POLEITOR ~i m. Muncitor specializat în operații de poleire. [Sil. -le-i-] /a polei + suf. ~tor

poleitor m. cel ce poleiește.

poleitór m. Meseriaș care poleĭește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poleitor (rar) (desp. -le-i-) s. m., pl. poleitori

poleitor (rar) (-le-i-) s. m., pl. poleitori

poleitor s. m., pl. poleitori

Intrare: poleitor
  • silabație: po-le-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleitor
  • poleitorul
  • poleitoru‑
plural
  • poleitori
  • poleitorii
genitiv-dativ singular
  • poleitor
  • poleitorului
plural
  • poleitori
  • poleitorilor
vocativ singular
  • poleitorule
plural
  • poleitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poleitor, poleitorisubstantiv masculin

etimologie:
  • Polei + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.