8 definiții pentru poleacă
Explicative DEX
POLEAC, -Ă, poleci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. [Pl. și: (m.) poleaci] – Din pol. polak, ucr., rus., sb. poljak.
POLEAC, -Ă, poleaci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. – Din pol. polak, ucr., rus., scr. poljak.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poleác, -ă s., pl. ecĭ, ece (rut. Póleak, rus. Poleák, pol. Polak). Est. Polon, Leah. V. și Rusneac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
poleac (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poleci; adj. f., s. f. poleacă, pl. polece
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poleac (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poleci; adj. f., s. f. poleacă, pl. polece
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
POLEAC s., adj. v. polon, polonez.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poleac s., adj. v. POLON. POLONEZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
poleac, -ă, poleci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F26) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
poleac, poleacăadjectiv poleac, polecisubstantiv masculin poleacă, polecesubstantiv feminin
- comentariu Plural și: poleaci, poleace. DEX '09
etimologie:
- polak DEX '98 DEX '09
- poljak DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.