15 definiții pentru pojarniță

POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță.

POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță.

POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.) Sunătoare. Ani să-i duc smicele de măr dulce și pojarniță, în două zile se curăță [de bube-dulci]. CONTEMPORANUL, VIII 103. El îmi spunea numirile tuturor florilor... arătîndu-mi chiar și pe acelea care sînt bune de leac:... pojarniță și sefterea și altele multe. ODOBESCU, S. III 173.

pojárniță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. pojárniței; pl. pojárnițe

pojárniță s. f., g.-d. art. pojárniței; pl. pojárnițe

POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.

POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.

POJÁRNIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină erectă, înaltă, având frunze alungite și flori galbene-aurii, dispuse în inflorescente terminale, folosită în scopuri medicinale; sunătoare. /pojar + suf. ~niță

pojárniță, pojárnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.

pojarniță f. Bot. Mold. sunătoare (floarea-i, pusă în untdelemn, e bună pentru arsuri și alte răni). [Ceh POJARNIȚE, pojar, vărsat].

lemníe f. (d. lemn, pin aluz. la ramurile acestor buruĭene. Cp. cu arămie, ferie). Olt. O plantă cu florĭ portocaliĭ, care se pun în undelemn și apoĭ pe rănĭ ca să le vindece (hypéricum perforátum), numită în Munt. sunătoare, ĭar în Mold. pojarniță (V. vulnerar). Munt. Răchitan.

pojárniță f., pl. e (d. pojar saŭ d. pol. ceh. požarnice, vărsat, bubat). Olt. Morman de jaratic. Mold. Lemnie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POJÁRNIȚĂ s. (BOT.; Hypericum perforatum) sunătoare, (reg.) drobișór, fălcățeá, hárnică, închegătoáre, pojár, pojárnică, sunáică, șerlái, zburătoáre, barba-lúpului, buruiană-de-nădúf, crucea-voinícului, floare-de-nădúf, floare-gálbenă, iarba-crúcii, iarba-lui-sf.-Ioán, iarba-sî́ngelui, iarba-spáimei, iarba-spurcắții, osul-iépurelui, sovîrf-gálben.

POJÁRNIȚĂ (‹ pojar) s. f. Plantă erbacee perenă medicinală, înaltă de 20-100 cm, cu frunze opuse și flori galbene (Hypericum perforatum). Frunzele, sepalele și petalele au puncte negre sau translucide care conțin uleiuri eterice, tanin, rășină, vitamina C, materii colorante roșii și galbene etc. Sin. (pop.) sunătoare.

Intrare: pojarniță
pojarniță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pojarniță pojarnița
plural pojarnițe pojarnițele
genitiv-dativ singular pojarnițe pojarniței
plural pojarnițe pojarnițelor
vocativ singular
plural