opțiuni
  • info

10 definiții pentru poieniță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POIENIȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.

POIENIȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.

poieniță sf [At: PANAITESCU, O. Ț. 126 / P: po-ie~ / V: ~iniță / Pl: ~țe / E: poiană + -iță] 1-2 (Șhp) Poiană (1) (mică) Si: (pop) răritură, (reg) poienică (1-2), poienice (1-2), poienioară (1-2), poienuță (1-2).

POIENIȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. De jos, de-aproape, pădurea suia repede către ei, ca o perie. Și poienița îi ocolea de aproape ca o cunună. SADOVEANU, O. IV 486. Merse și merse pînă ce văzu că se deschide o poieniță. ISPIRESCU, L. 354. Iar pe iarbă-n poieniță Cîntă-o albă copiliță. ALECSANDRI, P. P. 164.

poĭeníță f., pl. e. Poĭană mică.

poiniță sf vz poieniță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poieniță s. f., g.-d. art. poieniței; pl. poienițe

poieniță s. f., g.-d. art. poieniței; pl. poienițe

poieniță s. f., g.-d. art. poieniței; pl. poienițe

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POIENIȚA, vârf în N m-ților Trascău, reprezentând altitudinea max. a acestora (1.437 m).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

poieniță, poienițe s. f. (glum.) chelie.

Intrare: poieniță
poieniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poieniță
  • poienița
plural
  • poienițe
  • poienițele
genitiv-dativ singular
  • poienițe
  • poieniței
plural
  • poienițe
  • poienițelor
vocativ singular —
plural —
poiniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poieniță, poienițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui poiană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De jos, de-aproape, pădurea suia repede către ei, ca o perie. Și poienița îi ocolea de aproape ca o cunună. SADOVEANU, O. IV 486. DLRLC
    • format_quote Merse și merse pînă ce văzu că se deschide o poieniță. ISPIRESCU, L. 354. DLRLC
    • format_quote Iar pe iarbă-n poieniță Cîntă-o albă copiliță. ALECSANDRI, P. P. 164. DLRLC
etimologie:
  • Poiană + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.