8 definiții pentru pocneală pocăneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNEÁLĂ, pocneli, s. f. Faptul de a pocni; p. ext. pocnet. [Pl. și: pocnele] – Pocni + suf. -eală.

POCNEÁLĂ, pocneli, s. f. Faptul de a pocni; p. ext. pocnet. [Pl. și: pocnele] – Pocni + suf. -eală.

pocnea1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 191 / V: (reg) ~căn~ / Pl: ~eli, ~ele / E: pocni + -eală] 1 (Pop) Pocnire (1). 2-4 (Pex) Pocnet2 (1-3). 5 (Buc) Piatră mai mare așezată pe prichiciul varniței săpate într-un mal și formând bolta sau legătura acesteia.

pocnea2 sf [At: DLR / Pl: ~eli / E: nct] Guler al cămășii femeiești, împodobit cu motive naționale.

POCNEÁLĂ, pocneli, s. f. Pocnet, pocnitură; plesnet, plesnitură. (Atestat în forma de pl. pocnele) S-ar lăsa bucuros la o dulce reverie, dacă pocnelele biciușcei postilionuui... nu l-ar turbura. NEGRUZZI, S. I 191. – Pl. și: (învechit) pocnele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocneálă s. f., g.-d. art. pocnélii; pl. pocnéli

pocneálă s. f., g.-d. art. pocnélii, pl. pocnéli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pocneálă, pocnéli, s.f. (reg.) gulerul cămășii femeiești, împodobit cu motive naționale.

Intrare: pocneală
pocneală1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnea
  • pocneala
plural
  • pocneli
  • pocnelile
genitiv-dativ singular
  • pocneli
  • pocnelii
plural
  • pocneli
  • pocnelilor
vocativ singular
plural
pocneală2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnea
  • pocneala
plural
  • pocnele
  • pocnelele
genitiv-dativ singular
  • pocnele
  • pocnelei
plural
  • pocnele
  • pocnelelor
vocativ singular
plural
pocăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănea
  • pocăneala
plural
genitiv-dativ singular
  • pocăneli
  • pocănelii
plural
vocativ singular
plural

pocneală pocăneală

etimologie:

  • Pocni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09