16 definiții pentru poclit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCLÍT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec.

POCLÍT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec.

poclit sn [At: CIHAC, II, 269 / V: (reg) ~lad, ~lic, ~lid / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: cf ucr покліть] 1 (Mol) Coviltir la car, căruță etc. 2 (Reg) Coș al trăsurii. 3 (Reg; îf poclic) Fiecare dintre cele două cărămizi, ca un triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 4 (Buc; îf poclad, poclid) Șopron în care se păstrează fânul în timpul iernii. 5 (Buc; pex; îaf) Grajd.

POCLÍT, poclituri, s. n. (Mold.) Coșul trăsurii. Trăsura aceea mare, cu perinile moi, cine știe de cînd stă acolo, prăfuită și posomorîtă, în întunecimea șurii, cu poclitul ridicat, parcă veșnic îi plouă. SADOVEANU, O. III 241. Într-o birjă cu poclitul ridicat stă popa și dascălul. CONTEMPORANUL, VII 524. ♦ Coviltir. Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 113.

poclit n. Mold. 1. țol de acoperit carele țărănești: un poclit de rogojini CR.; 2. coș la trăsura cu cai: lasă poclitu că plouă. [Cf. pocladă].

poclít n., pl. urĭ (rut. pó-klit, partea de lemn a grapeĭ, pri-klit, zidărie astupătoare, pol. poklat, crivitar, umbrar de viță. V. clit). Mold. nord. Coviltiru (coșu, acoperemîntu) uneĭ trăsurĭ (birjĭ) orĭ unuĭ automobil. V. tendă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poclit (reg.) (desp. po-clit) s. n., pl. poclituri

poclit (reg.) (po-clit) s. n., pl. poclituri

poclít s. n. (sil. -clit), pl. poclíturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCLÍT s. v. burduf, coș, coviltir.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poclít (poclíturi), s. n. – Apărătoare de soare, prelată. Probabil din poclad, cf. plocat, contaminat cu sl. pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf. procov; din sl. pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf. pocriș, s. n. (capac), din rut. pokryška (Candrea; cf. Conev 64).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poclít, poclíturi, s.n. (reg.) 1. coșul trăsurii; coviltir (la car, căruță etc.); țol de acoperit carele țărănești. 2. cele două cărămizi în formă de triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 3. șopron pentru fân.

Intrare: poclit
  • silabație: po-clit info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclit
  • poclitul
  • poclitu‑
plural
  • poclituri
  • pocliturile
genitiv-dativ singular
  • poclit
  • poclitului
plural
  • poclituri
  • pocliturilor
vocativ singular
plural
poclad
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poclic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poclid
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poclit, pocliturisubstantiv neutru

  • 1. regional Coșul trăsurii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trăsura aceea mare, cu perinile moi, cine știe de cînd stă acolo, prăfuită și posomorîtă, în întunecimea șurii, cu poclitul ridicat, parcă veșnic îi plouă. SADOVEANU, O. III 241. DLRLC
    • format_quote Într-o birjă cu poclitul ridicat stă popa și dascălul. CONTEMPORANUL, VII 524. DLRLC
    • 1.1. Coviltir (la car, căruță etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coviltir
      • format_quote Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 113. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.