6 definiții pentru poclău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCLẮU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi cu ajutorul cărora este purtată prin apă de doi oameni. – Et. nec.

POCLẮU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi cu ajutorul cărora este purtată prin apă de doi oameni. – Et. nec.

POCLẮU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit, în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi.

poclău n. sac cu gura foarte largă cu care se pescuiește în apele mai mici. [Cf. plocad].

poclắŭ și plocắŭ n., pl. ăĭe (cp. cu ung. pókháló, mrejă de painjin. V. halăŭ). Nord. Un fel de plasă ca un mare sac care se trage pin apă cu ajutoru a doŭă prăjinĭ pentru a prinde pește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poclắu (po-clău) s. n., art. poclắul; pl. poclắie

poclău s. n. (sil. -clău), art. poclăul; pl. poclăie

Intrare: poclău
  • silabație: -clău
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclău
  • poclăul
  • poclău‑
plural
  • poclăie
  • poclăiele
genitiv-dativ singular
  • poclău
  • poclăului
plural
  • poclăie
  • poclăielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)