15 definiții pentru poș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POȘ, poșuri, s. n. (Înv. și reg.) Alică de dimensiuni mari; poștie1. – Et. nec.

POȘ, poșuri, s. n. Poștie1. – Et. nec.

POȘ, poșuri, s. n. Poștie2. Cică șerpii nu se pot împușca decît cu poșuri de argint; altceva nu se lipește de ei. ȘEZ. XXIV 26.

POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche].

POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche)

poș n. turban ușor de mătase neagră brodată cu fir (în cântecele dobrogene și oltene): peste poșul cel din cap tu ți-ai pus un calpac POP. [Turc. POȘ].

2) poș n., pl. urĭ (orig. neșt.). Sud. Poștă, alic mare de lupĭ: șerpiĭ nu se pot împușca de cît cu poșurĭ de argint (Șez. 36, 26). V. zburătură.

1) poș n., pl. urĭ (turc. poșu, cealma ușoară soldățească; bg. poš, basma). Rar azĭ. Tulpan, casîncă. – În Ban. poșă f., pl. e (sîrb. poša).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poș (înv., reg.) s. n., pl. póșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poș (póșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poș1, póșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal.

poș2, póșuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau mare, folosită la vânătoare; bucățică de fier folosită în loc de alică. 2. (în forma: poș) glonț de vânătoare; cartuș.

Intrare: poș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poș
  • poșul
  • poșu‑
plural
  • poșuri
  • poșurile
genitiv-dativ singular
  • poș
  • poșului
plural
  • poșuri
  • poșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poș

  • 1. învechit regional Alică de dimensiuni mari.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: poștie un exemplu
    exemple
    • Cică șerpii nu se pot împușca decît cu poșuri de argint; altceva nu se lipește de ei. ȘEZ. XXIV 26.
      surse: DLRLC
  • 2. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții.
    surse: DN

etimologie: