4 definiții pentru plimbat (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plimbat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: plimba] (D. animale) Scos afară și însoțit la plimbare.
PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla fără grabă, dintr-un loc într-altul sau de colo pînă colo (pe jos sau cu un vehicul), pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer. Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. ◊ Expr. A se plimba ea vodă prin lobodă = a umbla de colo pînă colo, fără nici un rost. ♦ Tranz. A scoate la plimbare, a însoți la plimbare; a purta de colo pînă colo. Plimbă copilul. ▭ O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte) A mișca, a purta încoace și încolo, a muta, a trece dintr-o parte în alta. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stîngă, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. ◊ Refl. pas. Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii», «privirile») Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. – Variante: preumbla, preumblu (DAVIDOGLU, M. 54, CAMILAR, N. I 200), primbla, primblu (GHEREA, ST. CR. I 170, ALECSANDRI, T. 65, RUSSO, O. 46), împlimba (ȘEZ. VI 107) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
plimba, plimbverb
- 1. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. DLRLC
- Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. DLRLC
- În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. DLRLC
- 1.1. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Plimbă copilul. DLRLC
- O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. DLRLC
-
- A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. DEX '09 DLRLC
- Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. DEX '09 DEX '98
-
- 2. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stînga, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. DLRLC
- Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. DLRLC
- Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. DLRLC
- Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. DLRLC
- S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. DLRLC
-
etimologie:
- perambulare DEX '09 DEX '98