pleviță² sf [At: BRANDZA, FL. 307 / Pl: ~țe / E: pleavă + -iță] 1-2 (Bot; reg) Plevaiță (1-2) (Xeranthemum annuum și foetidum). 3 (Mun; csc) Plevușcă¹ (3).

pleviță¹ sf [At: LB / V: (reg) ~ite, plei~, plăv~, previt s, prevită, pre~, priv~ / A și: pleviță / E: plev + -iță] 1 (Pop) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. 2 (Trs) Fier din capătul leucii care se bagă pe osie. 3 Bucată de fier care servește pentru a uni două obiecte, două părți ale aceluiași obiect, pentru a repara o spărtură etc. 4 (Spc) Scoabă. 5 (Rar) Crampon. 6 (Reg) Cârlig. 7 (Rar) Agrafă.

PLEVIȚĂ, plevițe, s. f. Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucei; placă de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, coveți etc.

PLEVIȚĂ ~e f. 1) Placă de metal care îmbracă capătul de jos al leucii carului. 2) Bucată de tablă cu care se astupă o crăpătură la unele vase (la albii, lighene etc.). /pleu + suf. ~iță

pleviță f. 1. placă ce îmbracă partea de jos a leucei; 2. pl. V. plevaițe. [V. plev (cf. bleav)].

1) pléviță f. col. (sîrb. bg. rus. piĭávica, lipitoare, saŭ sîrb. plivač, plovac, înotător, bg. plovec, rus. plovéc, fiindcă peștele mic înoată pe la suprafață și se vede. V. plevușcă). Bz. Plevușcă, albitură, pește mărunt.

2) pléviță și -váiță f., pl. e (cp. cu pleavă și plăvan). Trans. Tavnică.

3) pléviță, V. priviță.

plăviță sf vz pleviță¹

pleiță sf vz pleviță¹

plevite sf vz pleviță¹

previt s vz pleviță¹

prevită sf vz pleviță¹

previță sf vz pleviță¹

priviță¹ sf vz pleviță¹

plevaițe (plevițe) f. pl. Mold. Bot. măturici. [Derivat din pleavă: învelișul cilindric al plantei e format din numeroase bractee lânoase].

préviță, V. priviță.

privíță f., pl. e (sîrb. prevornica, id.). Ban. Olt. Bc. Traversă, spătează (la o loĭtră, la o scară, la un crîsnic ș. a.). – În Rț. príviță. Pe aĭurea, préviță și pléviță, feru care acopere partea de jos a leŭciĭ. (Cp. și cu plev).

pleviță (reg.) s. f., g.-d. art. pleviței; pl. plevițe

pleviță (reg.) s. f., g.-d. art. pleviței; pl. plevițe

pleviță s. f., g.-d. art. pleviței; pl. plevițe

PLEVIȚĂ s. v. albitură, baboiaș, caracudă, imortelă, mărunțiș, plevaiță, plevușcă, scoabă.

pleviță s. v. ALBITURĂ. BABOIAȘ. CARACUDĂ. IMORTELĂ. MĂRUNȚIȘ. PLEVAIȚĂ. PLEVUȘCĂ. SCOABĂ.

pleviță², plevițe, s.f. (reg.) 1. plevaiță (v). 2. (cu sens colectiv) puieți și pești mărunți de orice specie; plevușcă.