18 definiții pentru plesnitoare pleznitoare plesnitor ploznitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. (Reg.) Șfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (Înv. și reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță (Ecballium elaterium). [Var.: pleznitoáre s. f.] – Plesni + suf. -toare.

PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. (Reg.) Șfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (Înv. și reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță (Ecballium elaterium). [Var.: pleznitoáre s. f.] – Plesni + suf. -toare.

plesnitoare sf [At: LB / V: (reg) ~tor s, plezn~, plozn~ / Pl: ~ori / E: plesni + -(t)oare] 1 (Reg) Șfichi la bici. 2 (Pan) Ceea ce plesnește (26) ca șfichiul unui bici. 3 Obiect, jucărie care produce un zgomot puternic prin lovire, atingere, întindere etc. 4 Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, al cărei fruct, ajuns la maturitate, se desprinde de peduncul și aruncă cu putere și cu zgomot semințele cuprinse în el Si: (reg) castravete-sălbatic, pocnitoare (10) (Ecballium elaterium). 5 (Îrg) Verigă, disc care se montează între capătul osiei carului și roată, cu scopul de a împiedica frecarea acestora.

PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. Sfîrcul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învîrtire, produce un zgomot puternic de plesnete repetate. 3. Disc sau verigă așezată între opor și capătul osiei carului, ca să împiedice frecarea butucului roții. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, al cărei, fruct, ca un mic castravete, la maturitate își aruncă semințele la distanță (Ecballium Elaterium); pocnitoare.

PLESNITOÁRE ~óri f. 1) Șfichi la un bici; pleasnă; pocnitoare. 2) Jucărie care produce plesnete la punerea în mișcare. 3) Plantă erbacee al cărei fruct, după ce se coace, se deschide, producând un plesnet și împrăștiind semințele; pocnitoare. /a plesni + suf. ~toare

plesnitoare f. 1. pleasna biciului; 2. capsulă plesnitoare; 3. disc la osia carului; 4. plantă ce crește prin locuri inculte și al cării fruct oval-oblong, verde-gălbuiu, se desprinde la maturitate de peduncul, aruncând semințele și lichidul lor mucilaginos (Ecballium elaterium).

plesnitoáre f., pl. orĭ. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huĭet plesnind), ca șfichĭu bicĭuluĭ, pocnitorile, unele jucăriĭ care pin învîrtire împing vîrfu uneĭ lame elastice și produc un huĭet repetat (numite și pîrîitorĭ) ș. a. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct, la maturitate, se desprinde de pe peduncul și aruncă departe semințele și lichidu cleĭos din ele și care crește pe lîngă mare în Dobrogea (ecbállium [saŭ momórdica] elatérium).

PLEZNITOÁRE s. f. v. plesnitoare.

PLEZNITOÁRE s. f. v. plesnitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plesnitoáre s. f., g.-d. art. plesnitórii; pl. plesnitóri

plesnitoáre s. f., g.-d. art. plesnitórii; pl. plesnitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLESNITOÁRE s. (BOT.; Ecballium elaterium) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbatic.

PLESNITOÁRE s. v. lozie, mlajă, pleasnă, răchită, sfârc, șfichi.

PLESNITOARE s. (BOT.; Ecballium elaterium) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbatic.

plesnitoare s. v. LOZIE. MLAJĂ. PLEASNĂ. RĂCHITĂ. SFÎRC. ȘFICHI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ECBALLIUM A. Rich., PLESNITOARE, fam. Cucurbitaceae. Gen care are o singură specie: Ecballium elaterium (L.) A. Rich (syn. Elaterium cordifolium Moench; Momordica elaterium L.). Originară de la Marea Mediterană pînă în Crimeea, Asia Mică și Siria, plantă erbacee, anuală, cărnoasă, tulpină fără cîrcei, acoperită cu peri scurți, rigizi, spinoși. Rădăcină lungă, albicioasă, frunze alterne, cordiforme, lobate, rugoase, crenat-dentate, verzi-albăstrui, lung-pețiolate (pețiol fără glande), lipsite de stipele. Flori gălbui-palid, monoice (caliciul cu 5 diviziuni dințate, corolă gamopetală cu 5 crestături), cele femele solitare; cu 3 cârpele, stil trifid, stigmat bifid, cele mascule în cime, corolă campanulată cu 5 petale, 5 stamine unite într-o columnă, lipite 2 cîte 2, una rămînînd liberă. Fruct galben-palid, scabru, bacă oblongă, cînd se maturizează se detașează de peduncul și aruncă afară conținutul.

Salix fragilis L., « Salcie fragedă, Salcie plesnitoare, Răchită ». Specie care înflorește primăvara, în același timp cu frunzele. Flori (cele femele cu ovar pedicelat, cele mascule cu 2 stamine) în amenți verzi-gălbui, cei femeii mai lungi, scvamele verzui sau verzi-gălbui. Frunze lanceolate sau alungit-lanceolate, cca 12 cm lungime, cu vîrf alungit, acuminate, fin-dințate pe margini, pe ambele părți glabre, cea inferioară verde-gri, cea superioară verde-închis-lucios, pețiolate și cu 2 glande imediat sub limb, cu stipele. Arbore pînă la 20 m înălțime, lujeri glabri fără peri, elastici, foarte sensibili la rupere în punctul de inserție.

Intrare: plesnitoare
plesnitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plesnitoare
  • plesnitoarea
plural
  • plesnitori
  • plesnitorile
genitiv-dativ singular
  • plesnitori
  • plesnitorii
plural
  • plesnitori
  • plesnitorilor
vocativ singular
plural
pleznitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleznitoare
  • pleznitoarea
plural
  • pleznitori
  • pleznitorile
genitiv-dativ singular
  • pleznitori
  • pleznitorii
plural
  • pleznitori
  • pleznitorilor
vocativ singular
plural
plesnitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plesnitor
  • plesnitorul
  • plesnitoru‑
  • plesnitoare
  • plesnitoarea
plural
  • plesnitori
  • plesnitorii
  • plesnitoare
  • plesnitoarele
genitiv-dativ singular
  • plesnitor
  • plesnitorului
  • plesnitoare
  • plesnitoarei
plural
  • plesnitori
  • plesnitorilor
  • plesnitoare
  • plesnitoarelor
vocativ singular
plural
ploznitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plesnitoare Ecballium pleznitoare plesnitor ploznitoare

  • 1. regional Șfichiul biciului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pleasnă pocnitoare
  • 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. învechit regional Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță (Ecballium elaterium).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: castravete-sălbatic pocnitoare

etimologie:

  • Plesni + sufix -toare.
    surse: DEX '98 DEX '09