3 definiții pentru plenuire
Explicative DEX
PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.
Ortografice DOOM
plenui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, imperf. 3 sg. plenuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plenuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PLENUI vb. v. jefui, prăda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: plenuire
plenuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
plenui, plenuiescverb
-
- Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202. DLRLC
-
etimologie:
- Plean + -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.