plectru sn [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~re / E: fr plectre] Placă mică de metal, de os, de celuloid etc., cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale Si: pană.

PLECTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].

PLECTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)

PLECTRU ~e f. Placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.). /<fr. pléctre, lat. plectrum

plectru s. n., art. plectrul; pl. plectre

plectru s. n., art. plectrul; pl. plectre

plectru s. n., art. plectrul; pl. plectre

PLECTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)

PLECTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)

plectru (< lat. plectrum; it. plettro; fr. médiateur; germ. Plektrum, Schlagfeder, Griffel), denumirea unei mici lame elastice, cu ajutorul căreia se ciupesc coardele unor instrumente. P. poate avea diferite forme, fiind confecționat din corn de animale, metal, piele, iar mai nou din material plastic.