4 definiții pentru plebicol (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plebicol, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: lat plebicola, fr plebicole] 1-2 (Liv) (Persoană) care flatează mulțimea Si: demagog.

PLEBÍCOL, -Ă adj., s.m. (Rar) (Cel) care flatează, măgulește mulțimea; demagog. [< lat. plebicola, fr. plébicole].

PLEBÍCOL, -Ă adj., s. m. (cel) care flatează, măgulește mulțimea; demagog. (< fr. plébicole, lat. plebicola)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plebícol adj. m., s. m., pl. plebícoli; f. sg. plebícolă, pl. plebícole

Intrare: plebicol (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plebicol
  • plebicolul
  • plebicolu‑
plural
  • plebicoli
  • plebicolii
genitiv-dativ singular
  • plebicol
  • plebicolului
plural
  • plebicoli
  • plebicolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)