14 definiții pentru pleșuvi pleșugi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din pleșuv.

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din pleșuv.

pleșuvi [At: LB / V: (reg) ~ugi / Pzi: ~vesc / E: pleșuv] 1 vi (D. oameni) A rămâne fără păr1 pe cap Si: a cheli. 2 vi (D. capul, creștetul etc. oamenilor) A rămâne fără păr1 Si: a cheli, (înv) a pleși (2). 3 vr (D. păr) A cădea lăsând capul chel. 4 vr (Pan; d. munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. 5 vr (D. munți, soluri, dealuri) A deveni sterp, uscat.

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A rămîne fără păr pe cap, a deveni pleșuv; a cheli. Ce? ai pleșuvit? NEGRUZZI, S. I 68. 2. Refl. A fi lipsit de vegetație. [Coasta] se pleșuvește și se schimbă în lanuri de grîu și de porumb. REBREANU, I. 51. – Variantă: pleșugí vb. IV.

A PLEȘUVÍ ~ésc intranz. (mai ales despre bărbați) A deveni pleșuv; a pierde părul de pe cap; a cheli. /Din pleșuv

A SE PLEȘUVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre terenuri) A rămâne fără vegetație; a se dezgoli de verdeață. /Din pleșuv

PLEȘUGÍ vb. IV v. pleșuvi.

PLEȘUGÍ vb. IV. v. pleșuvi.

pleșuvésc v. intr. (d. pleșuv saŭ vsl. *plĭešiviti, nsl. plešiviti). Chelesc, devin pleșuv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleșuví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșuvésc, imperf. 3 sg. pleșuveá; conj. prez. 3 pleșuveáscă

pleșuví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșuvésc, imperf. 3 sg. pleșuveá; conj. prez. 3 sg. și pl. pleșuveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEȘUVI vb. (MED.) a cheli, (reg.) a chelboși, (înv.) a pleși.

Intrare: pleșuvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleșuvi
  • pleșuvire
  • pleșuvit
  • pleșuvitu‑
  • pleșuvind
  • pleșuvindu‑
singular plural
  • pleșuvește
  • pleșuviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleșuvesc
(să)
  • pleșuvesc
  • pleșuveam
  • pleșuvii
  • pleșuvisem
a II-a (tu)
  • pleșuvești
(să)
  • pleșuvești
  • pleșuveai
  • pleșuviși
  • pleșuviseși
a III-a (el, ea)
  • pleșuvește
(să)
  • pleșuvească
  • pleșuvea
  • pleșuvi
  • pleșuvise
plural I (noi)
  • pleșuvim
(să)
  • pleșuvim
  • pleșuveam
  • pleșuvirăm
  • pleșuviserăm
  • pleșuvisem
a II-a (voi)
  • pleșuviți
(să)
  • pleșuviți
  • pleșuveați
  • pleșuvirăți
  • pleșuviserăți
  • pleșuviseți
a III-a (ei, ele)
  • pleșuvesc
(să)
  • pleșuvească
  • pleșuveau
  • pleșuvi
  • pleșuviseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleșugi
  • pleșugire
  • pleșugit
  • pleșugitu‑
  • pleșugind
  • pleșugindu‑
singular plural
  • pleșugește
  • pleșugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleșugesc
(să)
  • pleșugesc
  • pleșugeam
  • pleșugii
  • pleșugisem
a II-a (tu)
  • pleșugești
(să)
  • pleșugești
  • pleșugeai
  • pleșugiși
  • pleșugiseși
a III-a (el, ea)
  • pleșugește
(să)
  • pleșugească
  • pleșugea
  • pleșugi
  • pleșugise
plural I (noi)
  • pleșugim
(să)
  • pleșugim
  • pleșugeam
  • pleșugirăm
  • pleșugiserăm
  • pleșugisem
a II-a (voi)
  • pleșugiți
(să)
  • pleșugiți
  • pleșugeați
  • pleșugirăți
  • pleșugiserăți
  • pleșugiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleșugesc
(să)
  • pleșugească
  • pleșugeau
  • pleșugi
  • pleșugiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)