11 definiții pentru platonician (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATONICIÁN, -Ă, platonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al platonismului. 2. Adj. Platonic (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. platonicien.

PLATONICIÁN, -Ă, platonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al platonismului. 2. Adj. Platonic (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. platonicien.

platonician, ~ă smf, a [At: VLASIU, D. 79 / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr platonicien] 1-3 Platonic (1-3).

PLATONICIÁN, platonicieni, s. m. Adept al platonismului. – Pronunțat: -ci-an.

PLATONICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al platonismului; platonist. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. platonicien].

PLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al platonismului. (< fr. platonicien)

PLATONICIÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al platonismului. 2) v. PLATONIC. [Sil. -ci-an] /<fr. platonicien

*platónic, -ă adj. (vgr. platonikós, d. filosofu Platone). Relativ la filozofia luĭ Platone. Pur, ideal: amor platonic. Fără efect: protestărĭ platonice. Subst. Adept al filosofiiĭ luĭ Platone. (Mulțĭ zic platonician, după fr. platonicien). Adv. În mod platonic: a ĭubi platonic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

platonicián (-ci-an) adj. m., s. m., pl. platoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. platoniciánă, pl. platoniciéne

platonicián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. platoniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. platoniciánă, g.-d. art. platoniciénei, pl. platoniciéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLATONICIÁN adj., s. 1. adj. platonic, (rar) platonian, (înv.) platonicesc. (Filozofia ~.) 2. s. platonist, (înv.) platonic. (Adepții lui Platon se numeau ~.)

PLATONICIAN adj., s. 1. adj. platonic, (rar) platonian, (înv.) platonicesc. (Filozofia ~.) 2. s. (înv.) platonic. (Adepții lui Platon se numeau ~.)

Intrare: platonician (s.m.)
  • silabație: -ci-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platonician
  • platonicianul
  • platonicianu‑
plural
  • platonicieni
  • platonicienii
genitiv-dativ singular
  • platonician
  • platonicianului
plural
  • platonicieni
  • platonicienilor
vocativ singular
  • platonicianule
  • platoniciene
plural
  • platonicienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

platonician, -ă (persoană) platoniciană

  • 1. Adept al platonismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: platonist

etimologie: