18 definiții pentru plastă plast plaștie plastră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., sb. plast.

plastă2 sf [At: PAMFILE, DUȘM. 262 / E: ngr πλάστης] (Reg; în superstiții) 1 Arătare. 2 Fantomă.

plastă1 sf [At: I. IONESCU, M. 549 / V: (reg) plas sn, (reg) plast sn, ~tră, plaștie (Pl: ~ii) / Pl: ~te, (reg) plăști / E: bg пласт, srb plast] 1 (Pop) Claie sau căpiță de fân, de cereale, a cărei mărime variază după regiuni. 2 (Reg) Fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură etc. care servesc la susținerea fagurilor.

PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., scr. plast.

PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Regional) Claie de fîn. Astă-vară am cosit, Nouă plaste c-am făcut. PĂSCULESCU, L. P. 287. – Variantă: plástră (I. IONESCU, M. 549) s. f.

plástă f., pl. e (sîrb. plast, stog; bg. plast, strat [de fîn, de pămînt]). Olt. Stog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plástă (reg.) s. f., g.-d. art. plástei; pl. pláste

plástă (căpiță) s. f., g.-d. art. plástei; pl. pláste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁSTĂ s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

plastă s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plástă1, pláste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor.

plástă2, s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă.

Intrare: plastă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plastă
  • plasta
plural
  • plaste
  • plastele
genitiv-dativ singular
  • plaste
  • plastei
plural
  • plaste
  • plastelor
vocativ singular
plural
plast (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plast
  • plastul
  • plastu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • plast
  • plastului
plural
vocativ singular
plural
plaștie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plastră
  • plastra
plural
  • plastre
  • plastrele
genitiv-dativ singular
  • plastre
  • plastrei
plural
  • plastre
  • plastrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plastă plast plaștie plastră

etimologie: