7 definiții pentru plantatoare (mașină)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTATOÁRE, plantatoare, s. f. Mașină de plantat, cu tracțiune animală sau mecanică.

PLANTATOÁRE s.f. Mașină de plantat. [< planta].

PLANTATOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru plantarea răsadurilor sau a puieților. /a planta + suf. ~toare

PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței-de-vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S. n. Unealtă agricolă de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, folosită la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

plantator, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. I, 106 / V: (înv) ~tător sn, plântător smf / Pl: ~i, ~oare / E: planta + ~tor cf lat plantator] 1 smf Persoană care se ocupă cu plantarea (1) puieților, a răsadurilor etc. 2 smf Persoană care îngrijește de o plantație (4). 3 sm Proprietar al unei plantații (4). 4 sn Unealtă de lemn sau de fier, ca un baston scurt, ascuțit la un capăt și îndoit la celălalt, pentru plantarea (1) răsadurilor, a puieților etc. 5 sn Cazma cu partea metalică lungă și îngustă, montată pe o coadă de lemn prevăzută cu mâner, cu care se sapă gropile în care se introduc puieții. 6 sf Mașină de plantat1 (5) cu tracțiune animală sau mecanică.

PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S. n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

PLANTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. proprietar al unei plantații (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. mașină de plantat. (< planta + -tor)

Intrare: plantatoare (mașină)
plantatoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantatoare
  • plantatoarea
plural
  • plantatori
  • plantatorile
genitiv-dativ singular
  • plantatori
  • plantatorii
plural
  • plantatori
  • plantatorilor
vocativ singular
plural
plantatoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantatoare
  • plantatoarea
plural
  • plantatoare
  • plantatoarele
genitiv-dativ singular
  • plantatoare
  • plantatoarei
plural
  • plantatoare
  • plantatoarelor
vocativ singular
  • plantatoare
  • plantatoareo
plural
  • plantatoarelor

plantatoare (mașină)

  • 1. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00

etimologie:

  • Planta + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00