opțiuni
  • info
10 definiții pentru placentar (adj.)

Explicative DEX

PLACENTAR, -Ă, placentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. S. n. (La pl.) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire.

PLACENTAR, -Ă, placentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. S. n. (La pl.) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire.

placentar, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr placentaire] 1 a (Atm) Care ține de placentă (2). 2 a (Atm) Privitor la placentă (2). 3 a (D. mamifere) Care are placentă (2). 4 a (Bot) Care ține de placentă (4). 5 a (Bot) Privitor la placentă (4). 6 sn (Lpl) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă (2). 7 sn (Șls) Animal care face parte din subclasa placentarelor (6).

PLACENTAR, -Ă, placentari, -e, adj. 1. Care aparține placentei, al placentei. Vase placentare. 2. Care are placentă, cu placentă. Mamifere placentare.

PLACENTAR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)].

PLACENTAR, -Ă adj. 1. referitor la placentă. 2. (despre mamifere) cu placentă. (< fr. placentaire)

PLACENTAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de placentă; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placentă; cu placentă. /<fr. placentaire

*placentár, -ă adj. (d. placentă). Anat. Al placenteĭ: vasele placentare. Zool. Care are placentă: mamiferele se împart în placentare și neplacentare. S. n., pl. e. Un placentar. V. mamifer.

Ortografice DOOM

placentar1 adj. m., pl. placentari; f. placentară, pl. placentare

placentar1 adj. m., pl. placentari; f. placentară, pl. placentare

placentar adj. m., pl. placentari; f. sg. placentară, pl. placentare

Intrare: placentar (adj.)
placentar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placentar
  • placentarul
  • placentaru‑
  • placentară
  • placentara
plural
  • placentari
  • placentarii
  • placentare
  • placentarele
genitiv-dativ singular
  • placentar
  • placentarului
  • placentare
  • placentarei
plural
  • placentari
  • placentarilor
  • placentare
  • placentarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

placentar, placentarăadjectiv

  • 1. Care aparține placentei, privitor la placentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vase placentare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „placentar” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2