11 definiții pentru plăcut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea.

PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea.

PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place (1); agreabil, simpatic. Vorbele ei mieroase, versul ei plăcut, de pare că te ungea la inimă, nu altceva, zăpăcise oarecum pe bietul fecior. ISPIRESCU, L. 37. Și așa au băut amîndoi înainte povestindu-și unul altuia lucruri plăcute. CARAGIALE, O. III 64. Cînd ai ști tu cît simțirea-ți și privirea-nduioșată, Cît te face de plăcută și de demnă de iubit. EMINESCU, O. I 464.

plăcut a. care face plăcere, ce convine gustului.

plăcút, -ă adj. (d. a plăcea). Care place ochilor, auzuluĭ, gustuluĭ: față, voce, mîncare plăcută. Adv. Privighetoarea cîntă plăcut.

2) plac, plăcut, a plăcea v.intr. (lat. placére, it. piacére, pv. pg. plazer; fr. plaisir, plăcere, plaire, a plăcea; sp. placer). Îs plăcut, cauzez plăcere: a plăcea cuĭva, îmĭ plac bucátele, vorbele, cărțile. V. tr. Îmĭ place cineva (Munt.): l-a văzut și l-a plăcut. (Maĭ elegant: ĭ-a plăcut).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂCÚT adj., adv. 1. adj. v. gustos. 2. adj. v. simpatic. 3. adj. agreabil, drăguț, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. v. încântător. 5. adj. v. îmbietor. 6. adj. v. agreabil. 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pâșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, antrenant, distractiv, drăguț. (Spectacol ~.) 9. adj. v. atractiv. 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ în concediu.)

PLĂCUT adj., adv. 1. adj. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O mîncare, o cină ~.) 2. adj. agreabil, nostim, simpatic, (înv. și pop.) nurliu. (Un om ~.) 3. adj. agreabil, drăguț, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. desfătător, încîntător, mîngîietor, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.) 5. adj. atrăgător, îmbietor, primitor. (Ținuturi ~.) 6. adj. agreabil, atrăgător, prietenos. (Un interior ~.) 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pîșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, distractiv, drăguț. (Spectacol ~.) 9. adj. atractiv, atrăgător. (O manifestare ~.) 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ în concediu.)

Plăcut ≠ dezagreabil, displăcut, neplăcut


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.

SUAVE, MARI MAGNO... (lat.) ce plăcut e când marea umflată... Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 1. E plăcut să privești furtunile de pe țărm.. Potrivit doctrinei epicureice e bine să contempli situații primejdioase stând deoparte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a gâdila în mod plăcut auzul (cuiva) expr. 1. a da o veste bună (cuiva). 2. a linguși (pe cineva).

Intrare: plăcut
plăcut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcut
  • plăcutul
  • plăcutu‑
  • plăcu
  • plăcuta
plural
  • plăcuți
  • plăcuții
  • plăcute
  • plăcutele
genitiv-dativ singular
  • plăcut
  • plăcutului
  • plăcute
  • plăcutei
plural
  • plăcuți
  • plăcuților
  • plăcute
  • plăcutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)