11 definiții pentru plăcut

PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea.

PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea.

PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place (1); agreabil, simpatic. Vorbele ei mieroase, versul ei plăcut, de pare că te ungea la inimă, nu altceva, zăpăcise oarecum pe bietul fecior. ISPIRESCU, L. 37. Și așa au băut amîndoi înainte povestindu-și unul altuia lucruri plăcute. CARAGIALE, O. III 64. Cînd ai ști tu cît simțirea-ți și privirea-nduioșată, Cît te face de plăcută și de demnă de iubit. EMINESCU, O. I 464.

PLĂCÚT adj., adv. 1. adj. v. gustos. 2. adj. v. simpatic. 3. adj. agreabil, drăguț, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. v. încântător. 5. adj. v. îmbietor. 6. adj. v. agreabil. 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pâșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, antrenant, distractiv, drăguț. (Spectacol ~.) 9. adj. v. atractiv. 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ în concediu.)

Plăcut ≠ dezagreabil, displăcut, neplăcut

plăcut a. care face plăcere, ce convine gustului.

plăcút, -ă adj. (d. a plăcea). Care place ochilor, auzuluĭ, gustuluĭ: față, voce, mîncare plăcută. Adv. Privighetoarea cîntă plăcut.

2) plac, plăcut, a plăcea v.intr. (lat. placére, it. piacére, pv. pg. plazer; fr. plaisir, plăcere, plaire, a plăcea; sp. placer). Îs plăcut, cauzez plăcere: a plăcea cuĭva, îmĭ plac bucátele, vorbele, cărțile. V. tr. Îmĭ place cineva (Munt.): l-a văzut și l-a plăcut. (Maĭ elegant: ĭ-a plăcut).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PLĂCUT adj., adv. 1. adj. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O mîncare, o cină ~.) 2. adj. agreabil, nostim, simpatic, (înv. și pop.) nurliu. (Un om ~.) 3. adj. agreabil, drăguț, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. desfătător, încîntător, mîngîietor, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.) 5. adj. atrăgător, îmbietor, primitor. (Ținuturi ~.) 6. adj. agreabil, atrăgător, prietenos. (Un interior ~.) 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pîșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, distractiv, drăguț. (Spectacol ~.) 9. adj. atractiv, atrăgător. (O manifestare ~.) 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ în concediu.)

DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.

SUAVE, MARI MAGNO... (lat.) ce plăcut e când marea umflată... Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 1. E plăcut să privești furtunile de pe țărm.. Potrivit doctrinei epicureice e bine să contempli situații primejdioase stând deoparte.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a gâdila în mod plăcut auzul (cuiva) expr. 1. a da o veste bună (cuiva). 2. a linguși (pe cineva).

Intrare: plăcut
plăcut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcut
  • plăcutul
  • plăcutu‑
  • plăcu
  • plăcuta
plural
  • plăcuți
  • plăcuții
  • plăcute
  • plăcutele
genitiv-dativ singular
  • plăcut
  • plăcutului
  • plăcute
  • plăcutei
plural
  • plăcuți
  • plăcuților
  • plăcute
  • plăcutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)