pivotare sf [At: LTR² XII, 449 / Pl: ~tări / E: pivota] 1 Rotire a două corpuri în contact în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact Si: pivotație (1). 2 Învârtire în jurul unui pivot (1) Si: pivotație (2). 3 (Mil; spc) Executare de către o formație a unei mișcări de rotație în jurul unui punct de reper. 4 Răsucire bruscă a corpului de către o persoană Si: pivotație (3). 5 Răsucire a unui sportiv pe un singur picior, menținut în contact cu suprafața terenului. 6 (Fig) Bazare pe ceva a unui proces, a unei acțiuni.

PIVOTARE, pivotări, s. f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei.

PIVOTARE s.f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; rotire, întoarcere; pivotație. [< pivota].

pivotare s. f., g.-d. art. pivotării; pl. pivotări

pivotare s. f., g.-d. art. pivotării; pl. pivotări

pivotare s. f., g.-d. art. pivotării; pl. pivotări

PIVOTARE s. (TEHN.) rotire.

PIVOTARE s. (TEHN.) rotire.