11 definiții pentru pitoașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (Reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca (Boletus granulatus).Pită + suf. -oașcă.

PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (Reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca (Boletus granulatus).Pită + suf. -oașcă.

PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (Mold.) Ciupercă comestibilă înrudită cu mînătarca (Boletus granulatus),

pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.

pitoáncă (Trans.) f., pl. e, și pitoáșcă (Mold.) f., pl. ște (oa dift. îld. pitarcă și infl. de pită, la care s’a alipit suf. oancă, oașcă). Pitarcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pitoáșcă (reg.) s. f., g.-d. art. pitoáștei; pl. pitoáște

pitoáșcă s. f., g.-d. art. pitoáștei; pl. pitoáște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PITOÁȘCĂ s. (BOT.; Boletus granulatus) (reg.) pitarcă.

PITOÁȘCĂ s. v. pita-vacii.

PITOAȘCĂ s. (BOT.; Boletus granulatus) (reg.) pitarcă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitoáșcă, pitoáște, s.f. (reg.) 1. specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca; pitarcă. 2. femeie scundă și grasă. 3. obiect scurt și gros.

Intrare: pitoașcă
pitoașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitoașcă
  • pitoașca
plural
  • pitoaște
  • pitoaștele
genitiv-dativ singular
  • pitoaște
  • pitoaștei
plural
  • pitoaște
  • pitoaștelor
vocativ singular
plural