11 definiții pentru pitagoreic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de școala lui Pitagora; pitagoric. 2. S. m. Adept al filosofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [Pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch.

pitagoreic, ~ă a [At: DN / P: ~re-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: ger pythagoreisch] 1-3 Care aparține (lui Pitagora sau) pitagorismului (1-2) Si: (rar) pitagoric (1-3). 4-6 Privitor (la Pitagora sau) la pitagorism (1-2) Si: (rar) pitagoric (4-6), (rar) pitagorician (3-5). 7-8 Caracteristic pitagorismului (1-2) Si: (rar) pitagoric (7-8), (rar) pitagorician (6-7).

PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține curentului filozofic idealist și școlii de matematică din Grecia antică întemeiate de Pitagora, privitor la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică; pitagoric. 2. S. m. Adept al filozofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [Pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch.

PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -e, adj. Care se referă la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică.

PITAGORÉIC, -Ă adj. Referitor la Pitagora, la pitagorism, propriu pitagorismului. // s.m. și f. Adept al pitagorismului; pitagorician. [Pron. -re-ic. / cf. it. pitagoreo, germ. pithagoreisch, lat. pythagoreus].

PITAGORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pitagorismului; pitagoric, pitagorician. (< germ. pythagoreisch)

PITAGORÉIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de pitagorism; propriu pitagorismului. /<germ. pythagoreisch


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pitagoréic (-re-ic) adj. m., s. m., pl. pitagoréici; adj. f. pitagoréică, pl. pitagoréice

pitagoréic adj. m., s. m. (sil. -re-ic), pl. pitagoréici; f. sg. pitagoréică, pl. pitagoréice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PITAGORÉIC adj. pitagoric. (Doctrina ~.)

PITAGOREIC adj. pitagoric. (Doctrina ~.)

Intrare: pitagoreic (adj.)
pitagoreic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -re-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitagoreic
  • pitagoreicul
  • pitagoreicu‑
  • pitagoreică
  • pitagoreica
plural
  • pitagoreici
  • pitagoreicii
  • pitagoreice
  • pitagoreicele
genitiv-dativ singular
  • pitagoreic
  • pitagoreicului
  • pitagoreice
  • pitagoreicei
plural
  • pitagoreici
  • pitagoreicilor
  • pitagoreice
  • pitagoreicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pitagoreic (adj.)

  • 1. Care ține de școala lui Pitagora.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: pitagoric

etimologie: