PISTOLAR, pistolari, s. m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul1 (1). Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. (Peior.) Persoană care folosește (în mod ilegal) pistolul¹ (1). – Pistol¹ + suf. -ar.

pistolar sm [At: STANCU, R. A. I, 217 / Pl: ~i / E: pistol¹ + -ar] 1 Persoană specializată în tragerea cu pistolul¹ (1) (rar) pistolagiu (1), (prt) pistolard. 2 (Spc) Sportiv care participă la probele de pistol¹ Si: (rar) pistolagiu (2), (prt) pistolard.

PISTOLAR, pistolari, s. m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul¹ (1). ♦ (Sport) Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Scandalagiu care se bate cu pistolul¹ (1). – Pistol¹ + suf. -ar.

PISTOLAR s.m. 1. Ostaș dotat cu un pistolet. ♦ Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Trăgător abil cu pistolul (întîlnit mai ales în filme western). [< pistol + -ar, cf. sp., it. pistolero, engl. pistoleer].

PISTOLAR s. m. ostaș dotat cu pistol¹ (1); sportiv specializat în probe de tir cu pistolul¹ (1). (după sp., it. pistolero)

pistolar s. m. Trăgător abil cu pistolul (mai ales în filme western) ◊ „O regie suspectă de a transforma eroii în gangsteri din Chicago localizați la București sub pălării cât roata carului, pistolari și mardeiași, într-o inventată dispută ideologică.” Săpt. 14 IX 79 p. 6; v. și policier (1974) (din pistol + -ar; DEX, DN3)

PISTOLAR ~i m. 1) înv. Ostaș înarmat cu pistol și încadrat într-un regiment. 2) rar Persoană specializată în tragerea cu pistolul. /pistol + suf. ~ar

pistolar (trăgător; scandalagiu) s. m., pl. pistolari

pistolar (trăgător, scandalagiu) s. m., pl. pistolari

pistolar (trăgător, scandalagiu) s. m., pl. pistolari