17 definiții pentru pistil (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil.

PISTÍL2, pistiluri, s. n. Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăți de pastă. – Din tc. pestil.

PISTÍL2, pistiluri, s. n. Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăți de pastă. – Din tc. pestil.

PISTÍL2, pistiluri, s. n. Pastă de fructe uscată în formă de foaie groasă. Pistil de caise.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organul femel reproducător al plantelor fanerogame format dintr-o parte mai umflată, numită ovar, prelungită printr-un gît îngust, numit stil, al cărui vîrf, ca o gămălie de ac, se numește stigmat. S-a observat că dacă pe stigmatul pistilului nu cade polenul staminelor, ovidele nu vor da semințe, botanica 76. 2. Obiect de sticlă, de porțelan etc. cu care se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISTÍL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)

PISTÍL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având o umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în motor; pisălog. [Pl. -luri, -le. / < fr. pistil].

PISTÍL s. n. 1. organ floral care conține elementele de reproducere femele; gineceu (2). 2. piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în mojar. (< fr. pistil, lat. pistillus)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pistíl (pistíluri), s. n. – Pastă de fructe. Tc. pestil (Șeineanu, II, 297; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεστέλι, bg. pestil, sb. bestili.

PISTÍL1 ~uri n. 1) bot. Organ femel al florii, format din ovar, stil și stigmat, care servește la reproducere; gineceu. 2) Obiect de forma acestui organ al florii, folosit la pisarea substanțelor chimice sau farmaceutice. /<fr. pistil

PISTÍL2 ~uri n. 1) Pastă de fructe, uscată în formă de foaie grasă. 2) Varietate de astfel de pastă. /<turc. pestil

pistil n. unul din organele de fructificare la vegetale: pistilul se compune din ovariu, stil și stigmat.

pistil n. magiun de prune, de gutui. [Turc. PESTIL].

1) pistíl n., pl. urĭ (turc. pestil, pesdil, de unde și ngr. pestéli, bg. pestil). Magĭun uscat în formă de foaĭe groasă: pistil de caise.

2) *pistíl n., pl. urĭ și e (lat. pistillum și -illus, pisălog, d. pinsere, pinsum, a pisa. V. piston). Bot. Organu feminin al floriĭ (numit și gineceŭ), compus din ovar, stil și stigmat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pistíl (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistíluri

PISTIL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pistil, pistiluri s. n. (er.) penis.

Intrare: pistil (pl. -uri)
pistil (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistil
  • pistilul
  • pistilu‑
plural
  • pistiluri
  • pistilurile
genitiv-dativ singular
  • pistil
  • pistilului
plural
  • pistiluri
  • pistilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)