8 definiții pentru pieptăraș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEPTĂRÁȘ, pieptărașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pieptar (1); pieptărel, pieptăruț. – Pieptar + suf. -aș.

pieptăraș sn [At: EMINESCU, N. 109 / Pl: ~e / E: pieptar + -aș] 1-10 (Rar; șhp) Pieptar (1-3, 7-8) (mic) Si: pieptărel (1-10), pieptăruț (1-10). 11 (Rar) Bărbiță pentru copii mici.

PIEPTĂRÁȘ, pieptărașe, s. n. Diminutiv al lui pieptar (1); pieptărel, pieptăruț. – Pieptar + suf. -aș.

PIEPTĂRÁȘ, pieptărașe, s. n. Diminutiv al lui pieptar. (Cu pronunțare regională) Sărise un bumb de la pieptarașul de catifea neagră. EMINESCU, N. 109.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pieptăráș (pop.) s. n., pl. pieptăráșe

pieptăráș s. n., pl. pieptăráșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIEPTĂRÁȘ s. 1. pieptărel, pieptăruț. (~ de copil.) 2. brasieră, pieptar. (~ se poartă pe piele.) 3. v. bundiță.

PIEPTĂRAȘ s. 1. pieptărel, pieptăruț. (~ de copil.) 2. brasieră, pieptar. (~ se poartă pe piele.) 3. bundiță, cojocel. (Un ~ femeiesc înflorat, din piele de miel.)

Intrare: pieptăraș
pieptăraș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptăraș
  • pieptărașul
  • pieptărașu‑
plural
  • pieptărașe
  • pieptărașele
genitiv-dativ singular
  • pieptăraș
  • pieptărașului
plural
  • pieptărașe
  • pieptărașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)