PICĂTOARE, picătoare, s. f. (Înv. și reg.) Pipetă. – Pica¹ + suf. -ătoare.

picătoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~tor sn / Pl: ~ori / E: pica¹ + -toare] 1 (Îrg) Vas de tuci, de lut etc. care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2 (Pgn) Vas de gătit. 3 (Fam) Pipetă. 4 (Reg) Praștie. 5 Vas în care se adună apa de ploaie din burlane.

PICĂTOARE, picătoare, s. f. (Fam.) Pipetă. – Pica¹ + suf. -ătoare.

picătoare f. vas de copt, de fript.

picătoáre f., pl. orĭ. Picurătoare.

picător sn vz picătoare

picătoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătorii; pl. picători

picătoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătorii; pl. picători

picătoare (pipetă) s. f., g.-d. art. picătorii; pl. picători

picătoare, picătoare s. f. pipetă

PICĂTOARE s. v. pipetă.

PICĂTOARE s. pipetă, (rar) picuar.

picătoare s.f. 1. (înv. și reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2. (pop. și fam.) pipetă. 3. (reg.) praștie.