13 definiții pentru picur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICUR, picuri, s. m. Pic1 (II 1).Sg. refăcut după picuri (pl. lui pic1).

picur2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~i, ~e / E: picura] (Mun) Pestriț.

PICUR, picuri, s. m. 1. Picătură, strop, pic. Pe fundul fîntînilor n-a răsărit picur de apă. C. PETRESCU, R. DR. 153. Îi pusei la gura-ncleștată Să prindă din ploscă vrun picur de vin. COȘBUC, P. II 293. ◊ Fig. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri. EMINESCU, O. I 107. ♦ Cantitate mică de materie. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint. EMINESCU, O. I 82. 2. (Numai la sg.) Picurare, picuriș. Picurul streșinilor. 3. Fig. Sunet lin (produs mai ales de clopoței sau de instrumente muzicale), repetat la intervale mici. Nu mai ajungea pînă la mine picurul tălăngilor. SADOVEANU, O. A. II 212. Mă deșteptai în picurul unui glas domol. id. VI 66.

PICUR ~i m. 1) v. PIC II. 2) la sing. Cădere de picături; picurare. Se aude un ~. /Din picuri pl. lui pic

1) pícur n. fără pl. Rar. Poet. Picurare (maĭ ales vorbind de sunete, care „cad” ca și picăturile).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

picur (picătură) (reg.) s. m., pl. picuri

picur (picătură) (reg.) s. m., pl. picuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PICUR s. pic, picătură, strop, stropitură, (înv.) picurătură. (Un ~ de ploaie.)

Intrare: picur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picur
  • picurul
  • picuru‑
plural
  • picuri
  • picurii
genitiv-dativ singular
  • picur
  • picurului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

picur, picurisubstantiv masculin

  • 1. Pic. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe fundul fîntînilor n-a răsărit picur de apă. C. PETRESCU, R. DR. 153. DLRLC
    • format_quote Îi pusei la gura-ncleștată Să prindă din ploscă vrun picur de vin. COȘBUC, P. II 293. DLRLC
    • format_quote figurat Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri. EMINESCU, O. I 107. DLRLC
    • 1.1. Cantitate mică de materie. DLRLC
      • format_quote Stele rare din tărie cad ca picuri de argint. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
  • 2. (la) singular Picurare, picuriș. DLRLC
    • format_quote Picurul streșinilor. DLRLC
  • 3. figurat Sunet lin (produs mai ales de clopoței sau de instrumente muzicale), repetat la intervale mici. DLRLC
    • format_quote Nu mai ajungea pînă la mine picurul tălăngilor. SADOVEANU, O. A. II 212. DLRLC
    • format_quote Mă deșteptai în picurul unui glas domol. SADOVEANU, O. VI 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.