8 definiții pentru picoteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICOTEÁLĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. – Picoti + suf. -eală.

PICOTEÁLĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. – Picoti + suf. -eală.

picotea sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: picoti + -eală] Stare a celui care picotește Si: piroteală, moțăială, moțăit1, somnolență, (rar) moțăire, pirotire, (rar) pârcoteală, pârcotit, picuială, pioceală.

PICOTEÁLĂ s. f. Moțăială, piroteală. Omului... îi vine întîi o picoteală și apoi o nesăbuită poftă de a dormi. PAMFILE, CER. 100.

picoteálă f., pl. elĭ. Vest. Acțiunea de a picoti.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picoteálă s. f., g.-d. art. picotélii; pl. picotéli

picoteálă s. f., g.-d. art. picotélii; pl. picotéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICOTEÁLĂ s. v. ațipire.

PICOTEA s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, sonmoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

Intrare: picoteală
picoteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picotea
  • picoteala
plural
  • picoteli
  • picotelile
genitiv-dativ singular
  • picoteli
  • picotelii
plural
  • picoteli
  • picotelilor
vocativ singular
plural