pichiri¹ i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Are) 1 (Mol) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. 2 (Mun) Cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3 (Mun; irn) Cuvânt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă.

pichiri² s [At: ALR I, 727/508 / Pl: nct / E: nct] Covor de lână.

pichiri³ vi [At: H X, 538 / Pzi: 3 ~rește / E: pichiri¹] (Reg; d. bibilici) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: (reg) a chercăni.

pichirì v. Mold. a cerceta cu de-amănuntul. [V. bichirì].

pichiri (reg.) (desp. -chi-ri) interj.

pichiri (reg.) (-chi-ri) interj.

pichiri interj. (sil. -ri)

pichiri!¹ interj. (reg.; adesea repetat) 1. cuvănt care imită strigătul bibilicii (al picherei). 2. cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3. cuvănt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă.

pichiri² s.n. (reg.) un fel de covor de lână.

pichiri³, pers. 3 sg. pichirește, vb. IV (reg.) 1. (despre bibilici) a scoate strigăte caracteristice speciei; a chercăni. 2. (fig.) a cerceta cu de-amănuntul.