25 de definiții pentru pichere piche pichie pichiră pichire pichiure picire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÍCHERE, picheri, s. f. (Omit.; reg.) Bibilică. [Var.: píchire s. f.] – Din pichiri (derivat regresiv).

pichere sf [At: CIHAC, II, 254 / V: ~că, piche, ~chie, ~chiră, ~chire, ~chiure, ~cire / Pl: ~ri, ~re / E: drr pichiri1] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris).

PICHERE, picheri, s. f. (Ornit.; reg.) Bibilică. – Din pichiri (derivat regresiv).

PÍCHERE, picheri, s. f. (Regional) Bibilică. Picherea aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, la CADE. – Variante: píchire (IBRĂILEANU, A. 110), píchiură (MARIAN, O. II 273) s. f.

picherea[1] sf vz pichere

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Să fie vorba de varianta pichercă? Greu de identificat, deși aceasta din urmă nu are o referință încrucișată proprie — LauraGellner

pichire f. Mold. 1. Zool. bibilică; 2. țesătură cu picățele ca penele păsării. [V. pică].

píchire și píche (Mold.) și pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește bibilică, în Olt. cîță, în Bucov. și pantarcă. Spanioliĭ o numesc pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă lacrămile pe care le-aŭ vărsat ele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

píchere / píchire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pícherii / píchirii; pl. pícheri / píchiri

píchere/píchire s. f. (bibilică), g.-d. art. pícherii/píchirii; pl. pícheri/píchiri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÍCHERE s. v. bibilică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pichíre (píchiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

píchere, pícheri și píchere, s.f. (reg.) 1. bibilică, pică, câță. 2. material textil cu buline, asemănător penelor bibilicii (picherei).

Intrare: pichere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichere
  • picherea
plural
  • picheri
  • picherile
genitiv-dativ singular
  • picheri
  • picherii
plural
  • picheri
  • picherilor
vocativ singular
plural
piche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichie
  • pichia
plural
  • pichii
  • pichiile
genitiv-dativ singular
  • pichii
  • pichiei
plural
  • pichii
  • pichiilor
vocativ singular
plural
pichiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichire
  • pichirea
plural
  • pichiri
  • pichirile
genitiv-dativ singular
  • pichiri
  • pichirii
plural
  • pichiri
  • pichirilor
vocativ singular
plural
pichiure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
picire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.