picher¹ sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~i / E: fr piqueur] 1 (Înv) Servitor călare care conduce câinii la o vânătoare sau care însoțește pe cineva la o vânătoare, într-o călătorie. 2 Tehnician care răspunde de buna întreținere a unei porțiuni de șosea sau de cale ferată. 3 (Iuz) Tehnician care asista pe conductor sau pe inginer la unele lucrări publice Vz cantonier.

PICHER, picheri, s. m. Supraveghetor care răspunde de buna întreținere a unei porțiuni de șosea sau cale ferată. Știa că pîrăște picherului oamenii care nu ies la prestație. POPA, V. 82.

PICHER s.m. 1. Conducător al lucrărilor de întreținere a unei căi ferate, a unei șosele. 2. Valet călare care conducea cîinii la vînătoare. [Cf. fr. piqueur < pique – suliță].

PICHER¹ s. m. conducător al lucrărilor de întreținere a unui sector de cale ferată sau de șosea. (< fr. piquer)

PICHER ~i m. Lucrător însărcinat cu supravegherea și întreținerea unui sector rutier sau feroviar. /<fr. piquer

picher m. cel ce supraveghiază lucrările de construcțiune: picher la drumul de fier și la poduri (= fr. piqueur).

*pichér m. (fr. piquer, d. piquer, a împunge, a da pintenĭ, a înfige [jaloane]). Servitor călare (la vînat, călătoriĭ ș. a.). Supraveghetor de lucrătorĭ la zidăriĭ, podurĭ și șosele, ajutor de inginer conductor.

picher¹ (persoană) s. m., pl. picheri

picher¹ (persoană) s. m., pl. picheri

picher (persoană) s. m., pl. picheri

PICHER s. (Transilv.) raimăr. (~ de cale ferată.)

PICHER s. (Transilv.) raimăr. (~ de cale-ferată.)