19 definiții pentru picătoare picător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Înv. și reg.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.

picătoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~tor sn / Pl: ~ori / E: pica1 + -toare] 1 (Îrg) Vas de tuci, de lut etc. care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2 (Pgn) Vas de gătit. 3 (Fam) Pipetă. 4 (Reg) Praștie. 5 Vas în care se adună apa de ploaie din burlane.

PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Fam.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.

picătoare f. vas de copt, de fript.

picătoáre f., pl. orĭ. Picurătoare.

PICĂTÓR s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.

PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.

PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă, subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu o mică pară de cauciuc pentru a-l putea umple și goli, numărînd picăturile de medicament lichid (introduse în ochi, urechi etc.); pipetă.

PICĂTÓR ~oáre n. fam. Instrument pentru picurarea unui lichid, constând dintr-un tub mic de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt capăt cu o pompă de cauciuc; pipetă. /a pica + suf. ~tor

picurătoáre f., pl. orĭ. Șip orĭ pipetă din care nu poate curge medicamentu de cît picătură cu picătură. – Și picătoare (d. a pica).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picătoáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătórii; pl. picătóri

picătoáre (pipetă) s. f., g.-d. art. picătórii; pl. picătóri

picătór (pipetă) s. n., pl. picătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICĂTOÁRE s. v. pipetă.

PICĂTOARE s. pipetă, (rar) picuar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picătoáre s.f. 1. (înv. și reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2. (pop. și fam.) pipetă. 3. (reg.) praștie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

picătoare, picătoare s. f. pipetă

Intrare: picătoare
picătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picătoare
  • picătoarea
plural
  • picători
  • picătorile
genitiv-dativ singular
  • picători
  • picătorii
plural
  • picători
  • picătorilor
vocativ singular
plural
picătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picătoare
  • picătoarea
plural
  • picătoare
  • picătoarele
genitiv-dativ singular
  • picătoare
  • picătoarei
plural
  • picătoare
  • picătoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picător
  • picătorul
  • picătoru‑
plural
  • picătoare
  • picătoarele
genitiv-dativ singular
  • picător
  • picătorului
plural
  • picătoare
  • picătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)