12 definiții pentru picătoare picător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Înv. și reg.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.

picătoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~tor sn / Pl: ~ori / E: pica1 + -toare] 1 (Îrg) Vas de tuci, de lut etc. care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2 (Pgn) Vas de gătit. 3 (Fam) Pipetă. 4 (Reg) Praștie. 5 Vas în care se adună apa de ploaie din burlane.

PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Fam.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.

picătoáre f., pl. orĭ. Picurătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picătoáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătórii; pl. picătóri

picătoáre (pipetă) s. f., g.-d. art. picătórii; pl. picătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picătoáre s.f. 1. (înv. și reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2. (pop. și fam.) pipetă. 3. (reg.) praștie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

picătoare, picătoare s. f. pipetă

Intrare: picătoare
picătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picătoare
  • picătoarea
plural
  • picători
  • picătorile
genitiv-dativ singular
  • picători
  • picătorii
plural
  • picători
  • picătorilor
vocativ singular
plural
picătoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picătoare
  • picătoarea
plural
  • picătoare
  • picătoarele
genitiv-dativ singular
  • picătoare
  • picătoarei
plural
  • picătoare
  • picătoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picător
  • picătorul
  • picătoru‑
plural
  • picătoare
  • picătoarele
genitiv-dativ singular
  • picător
  • picătorului
plural
  • picătoare
  • picătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

picătoare picător

etimologie:

  • Pica + sufix -ătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98