peveți vti [At: BIBLIA (1688), 311¹/6 / Pzi: ~țesc / E: peveț] (Îvr) A cânta la biserică, în calitate de dascăl Si: (îvr) a pevețui.

pevețésc și -uĭésc v. tr. și intr. (d. peveț). L. V. Cînt.

PEVEȚI vb. (ȚR) A cînta la biserică (în calitate de dascăl). Să făcu un glas trîmbițînd și pevețind. BIBLIA (1688). Eu D[o]mnului voi pevețui și voi cînta. BIBLIA (1688). Variante: pevețui (BIBLIA (1688)). Etimologie: peveț + suf. -i. Vezi și peveț, peveție.

peveți, pevețesc, vb. IV (înv.) a cânta la biserică (în calitate de peveț, dascăl); a pevețui.