Definiția cu ID-ul 1249001:
Arhaisme și regionalisme
PEVEȚI vb. (ȚR) A cînta la biserică (în calitate de dascăl). Să făcu un glas trîmbițînd și pevețind. BIBLIA (1688). Eu D[o]mnului voi pevețui și voi cînta. BIBLIA (1688). Variante: pevețui (BIBLIA (1688)). Etimologie: peveț + suf. -i. Vezi și peveț, peveție.