petas s [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ă sf / Pl: nct / E: ngr πέτασος] (Ant) 1 Pălărie cu boruri largi pe care o purtau tinerii greci în timpul exercițiilor palestre, pentru a se feri de ploaie și de soare. 2 Coif cu două aripioare cu care este reprezentat, adesea, zeul Hermes.

PETAS s.n. (Ant.) Pălărie rotundă cu boruri largi, pe care o purtau grecii; (spec.) coif cu două aripioare cu care este reprezentat adesea zeul Mercur. [Pl. -suri. / < lat. petasus, gr. petasos, cf. fr. pétase].

PETAS s. n. (ant.) pălărie rotundă cu boruri largi, pe care o purtau grecii; (spec.) coif cu două aripioare, cu care este reprezentat adesea zeul Mercur. (< lat. petasus, gr. petasos)

petasă sf vz petas

petas (înv.) s. n., pl. petasuri

petas (înv.) s. n., pl. petasuri

petas s. m., pl. petasuri

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.