14 definiții pentru permis (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERMIS, permise, s. n. Autorizație dată de un organ competent pentru exercitarea anumitor activități de către persoana căreia i se eliberează. Permis de vânătoare. – Din fr. permis.

permis1 sn [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 181 / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr permis] 1 Autorizație oficială scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi Si: permisie, permisiune. 2 (Reg) Permisie.

PERMIS, permise, s. n. Autorizație scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vânătoare. – Din fr. permis.

PERMIS1, permise, s. n. Autorizație scrisă, eliberată de un for competent, pentru a exercita o profesiune sau pentru a beneficia de anumite drepturi. Vițelul nu-i trecut în permisul de export. BART, S. M. 86. ♦ (Rar) Învoire, permisie.

PERMIS s.n. Autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. permis].

PERMIS s. n. autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (< fr. permis)

PERMIS ~e n. Autorizație oficială scrisă în virtutea căreia posesorul acesteia poate beneficia de anumite drepturi sau poate exercita o anumită activitate. /<fr. permis

permis a. ce e îngăduit a se face. ║ n. permisiune.

*permís n., pl. e și urĭ (lat. permissum, lucru permis). Bilet de permisiune. V. pecĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERMIS s. autorizație, (rar) licență, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) pitac. (~ pentru practicarea unei meserii.)

Intrare: permis (s.n.)
permis2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • permis
  • permisul
  • permisu‑
plural
  • permise
  • permisele
genitiv-dativ singular
  • permis
  • permisului
plural
  • permise
  • permiselor
vocativ singular
plural
permis3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • permis
  • permisul
  • permisu‑
plural
  • permisuri
  • permisurile
genitiv-dativ singular
  • permis
  • permisului
plural
  • permisuri
  • permisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

permis, permisesubstantiv neutru

  • 1. Autorizație dată de un organ competent pentru exercitarea anumitor activități de către persoana căreia i se eliberează. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: autorizație
    • format_quote Permis de vânătoare. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Vițelul nu-i trecut în permisul de export. BART, S. M. 86. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.