permian, ~ă [At: LTR² / P: ~mi-an / Pl: ~i, ~e / E: fr permien] (Glg) 1 a Care aparține ultimei perioade a erei paleozoice Si: (înv) permic (1). 2 a Care se referă la această perioadă Si: (înv) permic (2). 3 s Ultimă perioadă a erei paleozoice. 4 s Serie de straturi geologice din permian (3).

PERMIAN s. n. A cincea epocă a erei paleozoice.

PERMIAN s.n. (Geol.) Ultima perioadă (sistem) a paleozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -mi-an. / < fr. permien, cf. Perm – regiune din vestul munților Ural].

PERMIAN, -Ă adj., s. n. (din) ultima perioadă a paleozoicului. (< fr. permien)

PERMIAN¹ n. Ultima perioadă a erei paleozoice. [Sil. -mi-an] /<fr. permien

permian² (desp. -mi-an) s. n.

permian² (-mi-an) s. n.

permian s. n. (sil. -mi-an)

PERMIÁN (de la n. pr. Perm, oraș în Rusia), ultima perioadă (serie) a Paleozoicului, care a durat c. 40 de milioane de ani (între c. 286 și 145 mil. ani), caracterizată prin dispariția trilobiților, dezvoltarea gimnospermelor și declinul criptogamelor vasculare; sunt frecvente unele foraminifere, briozoare, brahiopode, unele crustacee, stegocefalii, unele reptile etc. Mișcări tectonice intense (ultimele fose ale cutărilor hercinice) și vaste regresiuni marine. Printre depozitele sedimentare larg răspândite se numără cărbunii, sarea, gresia roșie.